teléfonu

De Wikcionariu

Asturianu[editar]

Un teléfonu antiguu.

Pronunciación y silabación: [ teˈle.fo.nu ]

Sustantivu[editar]

masculín singular teléfonu; plural teléfonos

  1. (Telecomunicaciones) Aparatu, orixinalmente mecánicu y anguaño electrónicu, usáu por dos o más persones pa tener una conversación a distancia; pue ser fixu (lligáu a una rede por cable) o móvil (faciendo la comunicación per ondes de radio).
  2. Númberu únicu lligáu a una llinia telefónica.

Pallabres rellacionaes[editar]

Traducciones y equivalencies[editar]

Referencies[editar]

  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.