u

De Wikcionariu
Mira tamién: ú, U

Asturianu[editar]

Pronunciación[editar]

  • Como sustantivu: [ ˈu ]
  • Como relativu: [ u ]
  • Como conxunción: [ u ], [ w ]

Sustantivu[editar]

femenín singular u; plural us

  1. (Escritura) Nome de la ventena segunda lletra del alfabetu llatín asturianu, representada por u.

Relativu[editar]

  1. Indica'l sitiu de l'acción o del fechu.
    La ciudá u nací.
  2. Indica la direición o movimientu de l'acción o del fechu.
    Nun conozo a naide u voi mañana; La ponte per u pasa'l tren cayó pol terremotu.

Otres formes[editar]

Sinónimos[editar]

Conxunción[editar]

  1. Forma aconseyada pa o cuando-y sigue pallabra entamada por "o-" o "ho-".

Referencies[editar]

  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.
  • Gramática de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2001, Uviéu, 3ª edición; ISBN: 84-8168-210-8. Consulta PDF on-line.

Catalán[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈu ]

Sustantivu[editar]

  1. Un.

Otres formes


Español[editar]

Pronunciación y silabación: [ u ]

Conxunción[editar]

  1. Forma que s'usa cuando-y sigue pallabra entamada por "o-" o "ho-". → o