ce

De Wikcionariu
Mira tamién: Ce

Asturianu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈθe ]

Sustantivu[editar]

femenín singular ce; plural ces

  1. (Escritura) Nome de la tercer lletra del alfabetu llatín asturianu, representada por c.

Pallabres rellacionaes

Referencies[editar]

  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.


Francés[editar]

Pronunciación y silabación: [ sə ]

(rexistru)

Etimoloxía: Del llatín ecce (iste).

Axetivu[editar]

singular masculín ce ~ cet, femenín cette; plural masculín y femenín ces

  1. Esti, esi, aquel, demostrativu.

Usu

  • Pa indicar los graos de deixis, qu'en francés son solo dos, úsense les partícules -ci y -là, pospuestes al sustantivu.

Pronome[editar]

ce (apostr. c'/ç')

  1. Pronome neutru usáu cuando nun hai un suxetu definíu, cuando tenemos un suxetu impersonal, sobre too con verbos como être (ser; tar), devoir (haber, tener que) o pouvoir (poder).
    • C'est mon anniversaire aujourd’hui. (Güei ye'l mio cumpleaños)
    • Dépêche-toi, sinon, ce sera trop tard ! (¡Apura, sinón sedrá demasiao tarde!)
  2. Lo, cuando precede a una conxunción o preposición.
    • Les hirondelles s'envolent, ce qui montre que l'hiver n’est pas loin. (Les andolines marchen, lo que quier dicir que l'hibiernu nun ta lloñe)

Pallabres rellacionaes


Náhuatl clásicu[editar]

Numberal
0 1   > 2
  Cardinal:        ce
  Ordinal:          ic ce

Pronunciación y silabación: [ se ]

Sustantivu[editar]

  1. (Numberal) Un.