Saltar al conteníu

allegre

De Wikcionariu

Asturianu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ aˈʎeɣɾe ]

Etimoloxía

[editar]
  • Del llatín *alĭcer.

Axetivu

[editar]

singular masculín, femenín y neutru allegre ; plural masculín y femenín allegres

  1. Que demuestra, tien, causa o produz allegría.
    Ese rapaz cáime bien. Ye mui allegre. Sácate una sonrisa coles sos ocurrencies.

Pallabres derivaes[editar]

Sinónimos[editar]

Traducciones y equivalencies

[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.

Forma de verbu

[editar]
  1. Primer persona singular del presente de suxuntivu de allegrar.
  2. Tercer persona singular del presente de suxuntivu de allegrar.
  3. Segunda persona singular del imperativu de allegrar.

Italianu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ alˈleɡɾe ], [ alˈlɛɡɾe ]

Forma d’axetivu

[editar]
  1. Forma femenina plural de allegro.