Saltar al conteníu

equinoccio

De Wikcionariu

Español

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • non seseante [ e.kiˈnok.θjo ]; seseante [ e.kiˈnok.sjo ]

Sustantivu

[editar]

masculín singular equinoccio; plural equinoccios

  1. (Astronomía), (Cronoloxía) Equinocciu.

Términos rellacionaos[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.


Gallegu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ɛ.kiˈnɔk.θjo ]; seseante [ ɛ.kiˈnɔk.sjo ]

Sustantivu

[editar]

masculín singular equinoccio; plural equinoccios

  1. (Astronomía), (Cronoloxía) Equinocciu.

Términos rellacionaos[editar]

Referencies

[editar]
  • Dicionario da Real Academia Galega; Real Academia Galega. Consulta on-line.
  • DIGALEGO. Dicionario de galego; Xunta de Galicia & Ir Indo Edicións, S.L., 2004-2013. Consulta on-line.
  • Dicionario de pronuncia da lingua galega; Universidade de Santiago de Compostela & Instituto da Lingua Galega; ISSN: 2660-8235. Páxina web.