Saltar al conteníu

nutrir

De Wikcionariu

Asturianu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ nuˈtɾiɾ ]

Etimoloxía

[editar]
  • Del llatín nutrire.

Verbu

[editar]
  1. (Bioloxía) Apurrir a un organismu animal o vexetal, por mediu del alimentu, lo necesario pa caltenelo vivu o en funcionamientu.
    Les carnes blanques –especialmente'l pitu– contienen les proteínes necesaries para nutrir y refacer al músculu.
  2. Tomar un ser vivu, por mediu de la dixestión, les sustancies conteníes nos alimentos necesaries pa vivir.
  3. Fortalecer, dar fuerza.

Pallabres derivaes[editar]

Términos rellacionaos[editar]

Conxugación[editar]

Traducciones y equivalencies

[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.


Español

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ nuˈtɾiɾ ]

Etimoloxía

[editar]
  • Del llatín nutrire.

Verbu

[editar]
  1. (Bioloxía) Nutrir.
  2. Fortalecer, dar fuerza.
  3. Llenar, cargar.

Pallabres derivaes[editar]

Sinónimos[editar]

Términos rellacionaos[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.


Gallegu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ nuˈtɾiɾ ]

Etimoloxía

[editar]
  • Del llatín nutrire.

Verbu

[editar]
  1. (Bioloxía) Nutrir.
    Nutre os seus fillos con alimentos naturais. Os nativos nútrense de caza.

Sinónimos[editar]

Referencies

[editar]
  • Dicionario da Real Academia Galega; Real Academia Galega. Consulta on-line.
  • DIGALEGO. Dicionario de galego; Xunta de Galicia & Ir Indo Edicións, S.L., 2004-2013. Consulta on-line.


Portugués

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • portugués européu [ nuˈtɾiɾ ]

Etimoloxía

[editar]
  • Del llatín nutrire.

Verbu

[editar]
  1. (Bioloxía) Nutrir.
  2. Afalar, favorecer.
  3. Instruyir.
    Nutrir o conhecimento.
  4. Engordar.

Pallabres derivaes[editar]

Conxugación[editar]

Referencies

[editar]