apurrir
De Uiccionariu
Tabla de conteníos |
[editar]
Asturianu
Pronunciación y silabación: [ a.pu.'riɾ ] AFI
Etimoloxía: A esti vocablu fálta-y la etimoloxía.
Verbu
apurrir
- Allugar daqué onde se pue algamar.
- Averar daqué a daquién.
- Regalar.
- Llevar a daquién a un llugar determináu.
- Pegar, dar güelpes.
Sinónimos
Variantes dialeutales
- norm. apurriar
Conxugación
| Formes non personales | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Infinitivu | apurrir | ||||||
| Xerundiu | apurriendo | ||||||
| Participios | apurríu, apurrida, apurrío, apurríos, apurríes | ||||||
| Formes personales | |||||||
| Númberu | singular | plural | |||||
| Persona | primera | segunda | tercera | primera | segunda | tercera | |
| Mou Indicativu | yo | tu | él~elli | nosotros~nós | vosotros~vós | ellos | |
| Indicativu | Presente | apurro | apurres | apurre | apurrimos | apurrís | apurren |
| Pretéritu Imperfeutu | apurría | apurríes | apurría | apurríemos | apurríeis | apurríen | |
| Pretéritu Indefiníu | apurrí | apurriesti | apurrió | apurriemos | apurriestis | apurrieron | |
| Pluscuamperfeutu | apurriere | apurrieres | apurriere | apurriéremos | apurriereis | apurrieren | |
| Mou Suxuntivu | yo | tu | él~elli | nosotros~nós | vosotros~vós | ellos | |
| Suxuntivu | Presente | apurra | apurras | apurra | apurramos | apurráis | apurran |
| Pretéritu Imperfeutu | apurriere | apurrieres | apurriere | apurriéremos | apurriereis | apurrieren | |
| Mou Potencial | yo | tu | él~elli | nosotros~nós | vosotros~vós | ellos | |
| Potencial | Futuru | apurriré | apurrirás | apurrirá | apurriremos | apurriréis | apurrirán |
| Condicional | apurriría | apurriríes | apurriría | apurriríemos | apurriríeis | apurriríen | |
| Mou Imperativu | - | tu | él~elli | nosotros~nós | vosotros~vós | ellos | |
| Presente | apurri | apurríi | |||||
El Pluscuamperfeutu d'Indicativu y l'Imperfeutu de Suxuntivu conxúgense igual.