Saltar al conteníu

Praga

De Wikcionariu

Asturianu

[editar]
Llocalización de Praga en Chequia.

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈpɾa.ɣa ]
(rexistru)

Nome propiu

[editar]

singular femenín «Praga»

  1. (Topónimu) Ciudá centroeuropea, que ye la capital de Chequia.

Pallabres rellacionaes[editar]

Traducciones y equivalencies

[editar]

Consulta na Wikipedia l'artículu tocante a «Praga».

Referencies

[editar]
  • Cartafueyos normativos. Nomes de los países del mundu y de les sos capitales y xentilicios; Academia de la Llingua Asturiana, 2010, Uviéu; ISBN: 978-84-8168-500-8.


Catalán

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • catalán oriental [ ˈpɾa.ɣə ]
  • catalán occidental [ ˈpɾa.ɣa ]

Nome propiu

[editar]

singular femenín «Praga»

  1. (Topónimu) Praga.

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionari de la llengua catalana; Institut d'Estudis Catalans, 2ª edición, 2007. ISBN: 978-84-297-5977-8. Versión on-line. OBSERVACIÓN: Dientro de la entrada pa «praguès».
  • Diccionari normatiu valencià; Acadèmia Valenciana de la Llengua. Consulta on-line. OBSERVACIÓN: Dientro de la entrada pa «pragués».
  • «ésAdir», portal llingüísticu de la Corporación Catalana de Medios Audiovisuales; páxina web.


Español

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈpɾa.ɣa ]

Nome propiu

[editar]

singular femenín «Praga»

  1. (Topónimu) Praga.

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line. OBSERVACIÓN: Dientro de la entrada pa «praguense».
  • Ortografía de la lengua española; Real Academia Española & Asociación de Academias de la Lengua Española, 2010, ISBN: 978-84-670-3426-4.


Gallegu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈpɾa.ɣa ]; con "gheada" [ ˈpɾa.ħa ]

Nome propiu

[editar]

singular femenín «Praga»

  1. (Topónimu) Praga.

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]
  • Lingua galega. Dúbidas lingüísticas; Anaír Rodríguez & Montserrat Davila Ventura, Servizo de Publicacións da Universidade de Vigo, 2004, ISBN: 84-8158-266-2. Consulta PDF on-line.


Occitanu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈpɾa.ɣo ]

Nome propiu

[editar]

singular femenín «Praga»

  1. (Topónimu) Praga.

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionari Ortografic, Gramatical e Morfologic de l'Occitan (segon los parlars lengadocians); Josiana Ubaud, Éditions Trabucaire, 2011. ISBN: 978-2-84974-125-2.


Polacu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈpra.ɡa ]
(rexistru)

Nome propiu

[editar]
  1. (Topónimu) Praga.

Pallabres rellacionaes[editar]

Portugués

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈpɾa.ɣɐ ]

Nome propiu

[editar]

singular femenín «Praga»

  1. (Topónimu) Praga.

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]
  • Infopédia. Dicionários Porto Editora; Porto Editora 2003-2021. Páxina del diccionariu on-line. OBSERVACIÓN: Dientro de la entrada pa «praguense».
  • Dicionário Priberam da Língua Portuguesa; Priberam Informática, S.A. Páxina del diccionariu on-line. OBSERVACIÓN: Dientro de la entrada pa «praguense».


Vascu

[editar]

Pronunciación

[editar]
(rexistru)

Nome propiu

[editar]

singular «Praga»

  1. (Topónimu) Praga.

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies

[editar]
  • Elhuyar Hiztegia/Diccionario Elhuyar; Kultura eta Hizkuntza Politika Saila/Departamento de Cultura y Política Lingüística, Eusko Jaurlaritza/Gobierno Vasco Páxina web.
  • Euskaltzaindiaren HiztegiaDiccionariu de la Real Academia de la Llingua Vasca. Consulta online. OBSERVACIÓN: Dientro de la entrada pa «pragatar».
  • Munduko estatuen izenak, herritarren izenak, hizkuntza ofizialak eta hiriburuak; Euskaltzaindia, 2019. Consulta PDF on-line.