cántabro

De Wikcionariu
Mira tamién: cantabro, cântabro

Asturianu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈka(ŋ)n.ta.βɾo ]

Forma d’axetivu[editar]

  1. Forma neutra de cántabru.


Español[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈkan.ta.βɾo ]

Sustantivu (1)[editar]

singular masculín cántabro, femenín cántabra; plural masculín cántabros, femenín cántabras

  1. (Xentiliciu) Cántabru (habitante de Cantabria).
  2. (Xentiliciu), (Historia) Cántabru (pueblu prerromanu).

Pallabres rellacionaes

Sustantivu (2)[editar]

masculín singular cántabro ensin plural

  1. (Llingüística) Cántabru (variedá asturlleonesa de Cantabria).

Axetivu[editar]

singular masculín cántabro, femenín cántabra ; plural masculín cántabros, femenín cántabras

  1. (Xentiliciu) Cántabru, de Cantabria.
  2. (Xentiliciu), (Historia) Cántabru (del pueblu prerromanu).

Sinónimos

Pallabres rellacionaes

Referencies[editar]

  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.


Gallegu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈkan.ta.βɾo ]

Sustantivu[editar]

singular masculín cántabro, femenín cántabra; plural masculín cántabros, femenín cántabras

  1. (Xentiliciu) Cántabru (habitante de Cantabria).
  2. (Xentiliciu), (Historia) Cántabru (pueblu prerromanu).

Pallabres rellacionaes

Axetivu[editar]

singular masculín cántabro, femenín cántabra; plural masculín cántabros, femenín cántabras

  1. (Xentiliciu) Cántabru, de Cantabria.
  2. (Xentiliciu), (Historia) Cántabru (del pueblu prerromanu).

Pallabres rellacionaes

Referencies[editar]

  • Dicionario da Real Academia Galega; Real Academia Galega. Consulta on-line.
  • DIGALEGO. Dicionario de galego; Xunta de Galicia & Ir Indo Edicións, S.L., 2004-2013. Consulta on-line.