Saltar al conteníu

uzbeco

De Wikcionariu

Asturianu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ uθˈβe.ko ]
(rexistru)

Forma d’axetivu

[editar]
  1. Forma neutra d'uzbecu.


Español

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • non seseante [ uθˈβe.ko ]; seseante [ uzˈβe.ko ]

Sustantivu (1)

[editar]

singular masculín uzbeco, femenín uzbeca; plural masculín uzbecos, femenín uzbecas

  1. (Xentiliciu) poco usáu Uzbecu, uzbequistanín (habitante).

Otres formes[editar]

Términos rellacionaos[editar]

Sustantivu (2)

[editar]

masculín singular uzbeco ensin plural

  1. (Llingüística) poco usáu Uzbecu, llingua uzbeca.

Otres formes[editar]

Axetivu

[editar]

singular masculín uzbeco, femenín uzbeca ; plural masculín uzbecos, femenín uzbecas

  1. (Xentiliciu) poco usáu Uzbecu, uzbequistanín, d'Uzbequistán.
  2. (Filoloxía) poco usáu Uzbecu, de la llingua uzbeca.

Otres formes[editar]

Términos rellacionaos[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionario panhispánico de dudas. Edición ampliada y actualizada; Real Academia Española & Asociación de Academias de la Lengua Española, 2025, Penguin Random House Grupo Editorial, S.A.U.; ISBN: 978-84-306-2767-7. Versión on-line.