can

De Wikcionariu

Asturianu[editar]

Un can pastor alemán.

Pronunciación y silabación: [ ˈkaŋ ]

Homófonu: kan

Sustantivu[editar]

masculín singular can; plural canes

  1. (Zooloxía) Animal mamíferu carnívoru cercanu al llobu (del que se considera una subespecie) y domesticáu pol ser humanu de cuantisimayá, de diferentes races y morfoloxía, de nome científicu Canis lupus familiaris.
  2. (Zooloxía) L'exemplar machu d'esta especie.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

  • Ver na entrada de «perru»

Traducciones y equivalencies[editar]

Referencies[editar]

  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.


Aragonés[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈkan ]

Sustantivu[editar]

singular masculín can, femenín cana; plural masculín cans, femenín canas

  1. (Zooloxía) Perru (especie).
  2. (Zooloxía) Perru machu.

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies[editar]

  • Aragonario. Diccionario castellano/aragonés; Proyecto LINGUATEC & Gobierno de Aragón. Páxina web.

Gallegu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈkaŋ ]

Sustantivu[editar]

masculín singular can; plural cans

  1. (Zooloxía) Perru (especie).
  2. (Zooloxía) Perru machu.

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies[editar]

Occitanu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈka ]

(rexistru)

Sustantivu[editar]

singular masculín can, femenín canha; plural masculín cans, femenín canhas

  1. (Zooloxía) Perru (especie).
  2. (Zooloxía) Perru machu.

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies[editar]