corintiu
Asturianu[editar]
Pronunciación[editar]
- [ koˈɾi(ŋ)n.tju ]
«corintiu» (rexistru)
Sustantivu[editar]
singular masculín corintiu, femenín corintia; plural masculín corintios, femenín corinties
- (Xentiliciu) Habitante de la ciudá griega de Corinto.
Pallabres rellacionaes[editar]
Traducciones y equivalencies[editar]
«corintiu»: habitante de Corinto
Axetivu[editar]
singular masculín corintiu, femenín corintia, neutru corintio; plural masculín corintios, femenín corinties
- (Xentiliciu) Relativo a la ciudá griega de Corinto.
Pallabres rellacionaes[editar]
Traducciones y equivalencies[editar]
«corintiu»: de Corinto
Referencies[editar]
- Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.