e

De Wikcionariu
Mira tamién: é, è, E

Asturianu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈe ]

Homófonu: he

Sustantivu[editar]

femenín singular e; plural es

  1. (Escritura) Nome de la quinta lletra del alfabetu llatín asturianu, representada por e.

Español[editar]

Pronunciación y silabación: [ e ]

Conxunción[editar]

  1. Y, variante de la conxunción copulativa usada cuando la pallabra siguiente comienza por i- o hi- (esceuto hie-).
    Estudia persa e hindi.

Otres formes[editar]

Referencies[editar]

  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.

Gallegu[editar]

Conxunción[editar]

  1. Y, conxunción copulativa.


Italianu[editar]

Conxunción[editar]

  1. Y, conxunción copulativa.

Otres formes


Portugués[editar]

Pronunciación y silabación: [ i ]

Conxunción[editar]

  1. Y, conxunción copulativa.


Rumanu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈje ]

(rexistru)

Forma de verbu[editar]

  1. Tercer persona singular del presente d'indicativu d'a fi.

Otres formes[editar]