Saltar al conteníu

pi

De Wikcionariu
Mira tamién: Pi

Asturianu

[editar]
Alfabetu griegu

ómicron

ro
Π π
Griegu clásicu: πεῖ
Artículu de wikipedia sobro pi

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈpi ]
(rexistru)

Sustantivu

[editar]

femenín singular pi; plural pis

  1. (Escritura) Decimosesta lletra del alfabetu griegu, qu'equival a la pe del llatín, y que se representa por «Π» (mayúscula) y «π» (minúscula).

Traducciones y equivalencies

[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.
  • Diccionariu Asturianu-Castellanu; Xuan Xosé Sánchez Vicente, ed. Trabe, Uviéu, 2021; ISBN: 978-84-18286-67-4.


Catalán

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈpi ]
(rexistru)

Sustantivu

[editar]

femenín singular pi; plural pis

  1. (Escritura) Pi (nome de lletra).

Referencies

[editar]
  • Diccionari de la llengua catalana; Institut d'Estudis Catalans, 2ª edición, 2007. ISBN: 978-84-297-5977-8. Versión on-line.
  • Diccionari normatiu valencià; Acadèmia Valenciana de la Llengua. Consulta on-line.


Español

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈpi ]

Sustantivu

[editar]

femenín singular pi; plural pis

  1. (Escritura) Pi (nome de lletra).

Referencies

[editar]
  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.


Francés

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ pi ]
(rexistru)

Sustantivu

[editar]

masculín invariable pi singular y plural

  1. (Escritura) Pi (nome de lletra).

Referencies

[editar]
  • Dictionnaire de l’Académie française. 9e édition. Académie française. Consulta on-line.
  • Le Trésor de la langue française informatisé (1971-1994). Centre National de Ressources Textuelles et Lexicales. Consulta on-line.


Gallegu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈpi ]

Sustantivu

[editar]

masculín singular pi; plural pis

  1. (Escritura) Pi (nome de lletra).

Referencies

[editar]
  • Dicionario da Real Academia Galega; Real Academia Galega. Consulta on-line.
  • DIGALEGO. Dicionario de galego; Xunta de Galicia & Ir Indo Edicións, S.L., 2004-2013. Consulta on-line.


Inglés

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈpaɪ ]
(rexistru)

Sustantivu

[editar]

singular pi; plural pis

  1. (Escritura) Pi (nome de lletra).

Referencies

[editar]
  • The American Heritage Dictionary; Houghton Mifflin Company, Nueva York, 2004 (4a. edición). ISBN: 0-440-23701-7. Consulta on-line.
  • The Merriam-Webster Dictionary; Merriam-Webster, Incorporated, 2023. Consulta on-line.


Llatín

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈpiː ]

Sustantivu

[editar]
  1. (Escritura) Pi (nome de lletra).


Portugués

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ ˈpi ]

Sustantivu

[editar]

masculín singular pi; plural pis

  1. (Escritura) Pi (nome de lletra).

Referencies

[editar]


Vascu

[editar]

Sustantivu

[editar]
  1. (Escritura) Pi (nome de lletra).

Referencies

[editar]
  • Elhuyar Hiztegia/Diccionario Elhuyar; Kultura eta Hizkuntza Politika Saila/Departamento de Cultura y Política Lingüística, Eusko Jaurlaritza/Gobierno Vasco Páxina web.
  • Euskaltzaindiaren HiztegiaDiccionariu de la Real Academia de la Llingua Vasca. Consulta online.