monte

De Wikcionariu
Saltar a navegación Saltar a la gueta

Asturianu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈmo(ŋ)n.te ]
Etimoloxía: Del llatín mons, -ntis (monte).

Anagrama: tomen, mento

Sustantivu[editar]

masculín singular monte; plural montes

  1. (Xeoloxía), (Xeografía) Elevación considerable del terrenu, normalmente mayor de 200m.
  2. (Xeografía) Términu pa nomar un monte particular.
    El monte más altu de la Tierra ye'l monte Everest.
  3. Conxuntu d'árboles agrupaos.
  4. Terrenu qu'ocupa un conxuntu d'árboles agrupaos.

Sinónimos

Pallabres rellacionaes

Traducciones[editar]

Consulta na Wikipedia l'artículu tocante a «monte».

Español[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈmon.te ]

Sustantivu[editar]

masculín singular monte; plural montes

  1. (Xeoloxía), (Xeografía) Monte (elevación del terrenu menor de 700 m pero mayor de 200 m).
  2. (Xeografía) Monte (términu pa nomar un monte particular).

Pallabres rellacionaes


Gallegu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈmon.te ]

Sustantivu[editar]

masculín singular monte; plural montes

  1. (Xeoloxía), (Xeografía) Monte (elevación del terrenu).
  2. (Xeografía) Monte (términu pa nomar un monte particular).

Sinónimos

Italianu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈmon.te ]

Sustantivu[editar]

masculín singular monte; plural monti

  1. (Xeoloxía), (Xeografía) Monte (elevación del terrenu).
  2. (Xeografía) Monte (términu pa nomar un monte particular).

Sinónimos


Portugués[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈmõ.tɨ ]

Sustantivu[editar]

masculín singular monte; plural montes

  1. (Xeoloxía), (Xeografía) Monte (elevación del terrenu menor de 700 m pero mayor de 300 m).
  2. (Xeografía) Monte (términu pa nomar un monte particular).

Pallabres rellacionaes