señor
Asturianu[editar]

Pronunciación y silabación: [ seˈɲoɾ ]
Sustantivu[editar]
singular masculín señor, femenín señora; plural masculín y femenín señores
- (Política) Títulu nobiliariu de rangu pente barón y fidalgu.
Pallabres rellacionaes
- señoríu, señorial; monarquía, realeza, nobleza, aristocracia; emperador, rei, archiduque, príncipe, infante, duque, marqués, conde, vizconde, barón, fidalgu; césar, emir, faraón, kan, sultán, xa, xeque, zar
Traducciones[editar]
«señor»: títulu nobiliariu
Consulta na Wikipedia l'artículu tocante a «señor».
Referencies[editar]
- Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.