Saltar al conteníu

señora

De Wikcionariu

Asturianu

[editar]
Corona heráldica española de señora.

Pronunciación

[editar]
  • [ seˈɲo.ɾa ]
(rexistru)

Sustantivu

[editar]

singular femenín señora, masculín señor; plural femenín y masculín señores

  1. (Sociedá) Términu de cortesía que s'usa xunto col apellíu o'l cargu que se tien pa dirixise a una persona o presentala.
  2. (Política) Títulu nobiliariu de rangu pente barón y fidalgu.

Términos rellacionaos[editar]

Abreviatura

[editar]

Traducciones y equivalencies

[editar]

Consulta na Wikipedia l'artículu tocante a «señora».

Referencies

[editar]
  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.


Español

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ seˈɲo.ɾa ]

Sustantivu

[editar]

singular femenín señora, masculín señor; plural femenín señoras, masculín señores

  1. (Sociedá) Señora (términu de cortesía).

Abreviatura

[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.


Gallegu

[editar]

Pronunciación

[editar]
  • [ seˈɲo.ɾa ]

Sustantivu

[editar]

singular femenín señora, masculín señor; plural femenín señoras, masculín señores

  1. (Sociedá) Señora (términu de cortesía).

Abreviatura

[editar]

Referencies

[editar]
  • Dicionario da Real Academia Galega; Real Academia Galega. Consulta on-line.
  • DIGALEGO. Dicionario de galego; Xunta de Galicia & Ir Indo Edicións, S.L., 2004-2013. Consulta on-line.