son

De Wikcionariu
Mira tamién: són, søn

Asturianu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈsoŋ ]

Forma de verbu[editar]

  1. Tercer persona plural del presente d'indicativu de ser.


Catalán[editar]

Pronunciación y silabación: [ sun ]

Axetivu[editar]

singular masculín son, femenín sa; plural masculín sos, femenín ses

  1. So, axetivu posesivu átonu, qu'equival a seu.


Español[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈson ]

Forma de verbu[editar]

  1. Tercer persona plural del presente d'indicativu de ser.


Francés[editar]

Pronunciación y silabación: [ sɔ̃ ]

(rexistru)
(rexistru)

Sustantivu[editar]

masculín singular son; plural sons

  1. (Física) Soníu.

Axetivu[editar]

masculín son, femenín sa; plural ses

  1. So, axetivu posesivu cuando'l posesor ye únicu (d'él, d'ella).

Pallabres rellacionaes[editar]

Gallegu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈsoŋ ]

Sustantivu[editar]

masculín singular son; plural sons

  1. (Física) Soníu.
  2. (Llingüística) Soníu.

Forma de verbu[editar]

  1. Primer persona singular del presente d'indicativu de ser.
  2. Tercer persona plural del presente d'indicativu de ser.

Referencies[editar]

  • Dicionario da Real Academia Galega; Real Academia Galega. Consulta on-line.
  • Dicionario de pronuncia da lingua galega; Universidade de Santiago de Compostela & Instituto da Lingua Galega; ISSN: 2660-8235. Páxina web.


Inglés[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈsʌn ]

(rexistru)
(rexistru)
Homófonu: sun

Sustantivu[editar]

singular son; plural sons

  1. (Parentescu) Fíu.

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies[editar]

  • The American Heritage Dictionary; Houghton Mifflin Company, Nueva York, 2004 (4a. edición). ISBN: 0-440-23701-7. Consulta on-line.
  • The Merriam-Webster Dictionary; Merriam-Webster, Incorporated, 2023. Consulta on-line.

Suecu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈsoːn ]

(rexistru)

Sustantivu[editar]

  1. (Parentescu) Fíu.