Saltar al conteníu

manina

De Wikcionariu

Asturianu

[editar]

Pronunciación y silabación: [ maˈni.na ]
Etimoloxía: Apócope del diminutivu d'hermana > hermanina.

Interxeición

[editar]

femenín manina, masculín manín

  1. Pallabra pa dirixise a una persona cola que se tien confianza.

Pallabres rellacionaes

Usu

  • Nunca inicia la frase.

Traducciones y equivalencies

[editar]

Referencies

[editar]
  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.
  • Diccionariu Etimolóxicu de la Llingua Asturiana; Xosé Lluis García Arias, Universidá d'Uviéu & Academia de la Llingua Asturiana, 2017-2021, Uviéu; ISBN: 978-84-17445-18-8.