quiru
Saltar a navegación
Saltar a la gueta
Asturianu[editar]

Pronunciación y silabación: [ ˈki.ɾu ]
Sustantivu[editar]
singular masculín quiru , femenín quira; plural masculín quiros, femenín quires
- (Zooloxía), (Ganadería) Oveya machu, que suel tener cuernos, n'espiral, a diferencia de la fema.
Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

- oveya, chota, quira, ruca, teca; corderu/cordera, chucu/chuca, churru/churra, oveyín/oveyina; andoscu/andosca, borregu/borrega, borra
Traducciones[editar]
Interxeición[editar]
- (Ganadería) Voz que se da pa llamar los gochos.
- (Ganadería) Voz que se da pa llamar les oveyes.
- (Ganadería) Voz que se da pa llamar los corderos.
Sinónimos[editar]

- [1] chico, chicu, chin, china, conín, cs, goch, gorín, gorrín, grin, guira, guiru, in, ina, pócaru, pocoyín, quin, quina, quinín, quirín, rin, rinu, ticu, yin, yina
- [2] blina, churra, churrina, irrabé, oquín, quira, quis, sica, sita, soque, urria
- [3] quirín, tari; borra
Pallabres rellacionaes[editar]

Usu[editar]

- Úsase repetida: quiru quiru.
Traducciones[editar]
«quiru»: voz pa llamar el gochu
«quiru»: voz pa llamar la oveya
«quiru»: voz pa llamar el corderu
Referencies[editar]
- Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.
- Diccionario General de la Lengua Asturiana; Xosé Lluis García Arias, Editorial Prensa Asturiana, 2002-2004, Uviéu; ISBN: 84-87730-86-8. Versión on-line.
- Diccionariu Asturianu-Castellanu; Xuan Xosé Sánchez Vicente, ed. Trabe, Uviéu, 2021; ISBN: 978-84-18286-67-4.