falar

De Wikcionariu

Asturianu[editar]

Pronunciación[editar]

  • [ faˈlaɾ ]
(rexistru)

Etimoloxía[editar]

  • Del llatín fabulare, col significáu de «conversar», «parllar», «falar».

Verbu[editar]

  1. (Fisioloxía) Emitir soníos con significáu coherente siguiendo una convención llingüística cualesquiera.
    Los loros nun fales, solo repiten los soníos qu'escuchen.
  2. Usar una llingua pa comunicase.
    La xente de los conceyos asturianos más occidentales fala gallegu.

Sinónimos[editar]

Pallabres derivaes[editar]

Conxugación[editar]

Traducciones y equivalencies[editar]

Referencies[editar]

  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.
  • Diccionariu Etimolóxicu de la Llingua Asturiana; Xosé Lluis García Arias, Universidá d'Uviéu & Academia de la Llingua Asturiana, 2017-2021, Uviéu; ISBN: 978-84-17445-18-8.

Gallegu[editar]

Pronunciación[editar]

  • [ faˈlaɾ ]

Verbu[editar]

  1. (Fisioloxía) Falar.

Conxugación[editar]

Forma de verbu[editar]

  1. Primer persona singular del futuru de suxuntivu de falar.
  2. Tercer persona singular del futuru de suxuntivu de falar.
  3. Primer persona singular del infinitivu personal de falar.
  4. Tercer persona singular del infinitivu personal de falar.

Referencies[editar]

Portugués[editar]

Pronunciación[editar]

  • portugués européu [ fɐˈlaɾ ]
  • portugués brasilanu [ faˈla(ʁ) ]

Verbu[editar]

  1. (Fisioloxía) Falar.

Conxugación[editar]

Forma de verbu[editar]

  1. Primer persona singular del futuru de suxuntivu de falar.
  2. Tercer persona singular del futuru de suxuntivu de falar.
  3. Primer persona singular del infinitivu personal de falar.
  4. Tercer persona singular del infinitivu personal de falar.

Referencies[editar]