sibila

De Wikcionariu

Asturianu[editar]

Pronunciación y silabación: [ siˈβi.la ]

(rexistru)

Sustantivu[editar]

femenín singular sibila; plural sibiles

  1. (Mitoloxía y relixón), (Historia) Na Grecia y Roma antigües, muyer o sacerdotesa que se dicía que yera quien a ver los asocedíos futuros por intervención de los dioses, n'especial Apolo.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

Traducciones y equivalencies[editar]

Referencies[editar]

  • Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.

Español[editar]

Pronunciación y silabación: [ siˈβi.la ]

Sustantivu[editar]

femenín singular sibila; plural sibilas

  1. (Mitoloxía y relixón), (Historia) Sibila.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies[editar]

  • Diccionario de la Real Academia Española; Real Academia Española, 2014, 23ª edición ISBN: 9788467041897. Versión on-line.


Gallegu[editar]

Pronunciación y silabación: [ siˈβi.la ]

Sustantivu[editar]

femenín singular sibila; plural sibilas

  1. (Mitoloxía y relixón), (Historia) Sibila.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies[editar]


Portugués[editar]

Pronunciación y silabación: [ siˈβi.lɐ ]

Sustantivu[editar]

femenín singular sibila; plural sibilas

  1. (Mitoloxía y relixón), (Historia) Sibila.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies[editar]


Vascu[editar]

Sustantivu[editar]

  1. (Mitoloxía y relixón), (Historia) Sibila.

Sinónimos[editar]

Pallabres rellacionaes[editar]

Referencies[editar]

  • Elhuyar Hiztegia/Diccionario Elhuyar; Kultura eta Hizkuntza Politika Saila/Departamento de Cultura y Política Lingüística, Eusko Jaurlaritza/Gobierno Vasco Páxina web.