viérbene
Apariencia
Asturianu
[editar]

Pronunciación
[editar]- [ ˈbjeɾ.βe.ne ]
«viérbene»(rexistru)
Sustantivu
[editar]masculín o femenín singular viérbene; plural viérbenes
- (Helmintoloxía) Cualquier animal invertebráu ensin estremidaes, de cuerpu blandiu, allargáu y cilíndricu, y de tamañu pequeñu, que vive llibre o como parásitu de vexetales o animales.
- (Helmintoloxía) Guxán que sal nos alimentos como la carne, el pexe o'l quesu.
- (Amoblamientu) Cama pa ñácaros o neños mui pequeños, con un armazón que sobresal del colchón pa que nun caiga'l ñácaru o'l neñu o la neña al suelu.
Otres formes[editar]
Sinónimos[editar]
- [1] guxán ~ guxanu ~ buxán ~ buxanu, cocu, coca, crialexu, vierbe
- [2] belesa, bichu, caresa ~ carexa, carrazana, cocu, vesa, vierbe
- [3] cuna, mezu; (si tien vaivén) berciu, bierzu ~ bierciu ~ briezu, ensomu, escaniellu, ron, trubiecu
Términos rellacionaos[editar]
Llocuciones
[editar]
Traducciones y equivalencies
[editar]«viérbene»: animal invertebráu → ver traducciones na entrada guxán
|
«viérbene»: guxán que sal nos alimentos → ver traducciones na entrada caresa
|
«viérbene»: cama de ñácaru
Referencies
[editar]- Diccionariu de la Llingua Asturiana; Academia de la Llingua Asturiana, 2000, Uviéu; ISBN: 84-8168-208-X. Versión on-line.
- Diccionario General de la Lengua Asturiana; Xosé Lluis García Arias, Editorial Prensa Asturiana, 2002-2004, Uviéu; ISBN: 84-87730-86-8. Versión on-line.
- Diccionariu de consultes llingüístiques del asturianu, Ramón d'Andrés Díaz, Ediciones Trabe, 2021, Uviéu; ISBN: 978-84-18286-55-1.